ReReadIt list - versuri nu doar de citit, dar de trait.

        Nu imi amintesc sa fi fost vreodata fiinta -strict- lirica. Poate doar in copilarie, cand ma indragosteam naiv de orice vers care imi aparea in cale, cand faceam exercitii de dictie pe Eminescu si-mi permiteam sa-l critic fara nicio urma de indoiala sau vag regret. Deschideam cartea la intamplare si sfartecam rime si intelesuri, aruncam cu metaforele pe jos, dadeam de pereti cu dimensiunea tragica a existentei prezenta pretutindeni, bateam la fundul gol pesimismul schopenhaeurian. La final, cu mainile tremurande de munca asidua, uram creatura ce se nascuse in mainile mele. Dar spre deosebire de monstrul lui Mary Shelley, interveneam rapid cu o guma de sters idei macabre si ma bucuram de abilitatea mea de a resuscita poezii. Nu intelegeam mare lucru din ele, dar nici ca ma rodea in vreun fel neputinta mea de a le interpreta.
        Apoi imi amintesc secvential cum invatam Alecsandri, Cosbuc, Isanos, Blandiana prin colturi de casa, de gradina, de pod, mai mereu cu capul in jos (imi placea sa simt cum "imi vine sangele in cap"). Niciodata nu retineam versurile cu exactitate, de asta am si avut o gramada de B la limba romana.
Deja din clasa a cincea sau, mai limpede, dintr-a sasea, am intrat ca un microb in organismul liric. Dupa file de Blaga, Naum, Arghezi, Pillat, Bacovia (una dintre cele mai socante descoperiri ale copilariei), am inceput sa prind mecanismul de functionare a creaturilor poetice. Lucrurile incepeau sa fie clare in capul meu, figurile de stil, eu-rile lirice, empirice, prozodia, registrele stilistice imi provocau un deliciu de nestapanit. In topul clasamentului,  i-as inghesui acum si pe Arthur Rimbaud (cu "Je est un autre") si pe Schopenhauer, filozof de care abuzam in orice interpretare eminesciana.
        Doi ani mai tarziu, aveam sa descopar primele versuri din literatura romana in fata carora am devenit grav vulnerabila. M-am lasat prinsa intr-o lume tentaculara, in care poetica "ideii scrise" a cuvintelor este inlocuita prin poetica metalingvistica a necuvintelor."Nichita Stanescu este cel care a mutat totul in alt plan. A trecut pe o noua bucla a spiralei", rezuma simplu si concis Alex Stefanescu in "Ingerul cu o carte in maini". Sunt multe de spus despre Nichita, despre limba "poezeasca" specifica, despre strategia versurilor de a distruge asteptarile cititorului si de a crea asteaptari noi, pentru a le distruge si pe acelea, despre instrumentele lingvistice cu care compunea poezie ingenuu. Poate daca as vrea ca cineva sa imi scrie vreodata versuri, plagiatul mi-ar oferi - doar in cazul de fata - o mare desfatare. Desigur, daca ar fi facut intr-un mod in care eu sa nu ma pot prinde :).
        Poezia neomodernista m-a provocat sa o descopar si pe cea postmoderna si, ca orice adolescenta impresionata de figura inteligenta si de numele predestinat, am inceput cu Mircea Cartarescu. Probabil Cartarescu este scriitorul pentru care eu m-am luptat cel mai mult pentru a demonstra ca proza lui este una de calitate si ca tehnica detaliului este atat de atent manuita, incat da impresia ca simturile lui intrec cu mult normalul. Pentru poezie, insa, ezit sa tin o pledoarie. Desi exista vreo sapte poezii care mi-au placut teribil de mult (asta este si motivul pentru care l-am inclus pe Cartarescu in lista mea), inca nu m-am lasat pe deplin convinsa de ce-i poate talentul liric. Ii ingadui, insa, domnului Cartarescu doua randuri libere pe blogul meu, in speranta ca, peste ani, voi reveni cu o concluzie ferma: "Eh, acum chiar m-a convins!"


        Daca as zice ca imi place si Octavian Paler, as risca sa mi se puna pe frunte eticheta de "patetica". Asa ca am de gand sa ignor intentia altora si, totodata, sa-i privez de oricare efort. Aleg sa-mi scriu singura pe fata "patetica" pentru a sti de la bun inceput cu cine aveti de-a face. Da! Vad multa vibratie in poezia lui Paler si as pune-o, fara indoiala, pe lista mea de ReReadIt.

        Ultimul pasaj l-am pastrat pentru un poet al carui nume m-a facut, la inceput, sa fiu sceptica cu privire la calitatea scrierilor lui - Marius Tuca. Dar pentru ca J. s-a tinut de capul meu sa citesc macar vreo doua versuri, m-am trezit ca citesc nu doua, ci zeci de poezii. Intr-adevar, in cartea "Am sa te iubesc pana la sfarsitul lumii" am gasit multe poezii care nu mi-au placut, dar nu pentru ca ele nu ar fi, artistic vorbind, valoroase, ci probabil pentru ca nu ma regaseam deloc in tesatura lor, iar vocea din capul meu tindea sa sune superficial citindu-le. Insa, chiar si asa, pe mine m-a convins. M-a convins de un Like pe Facebook, de un Follow, de un post pe blogul meu, de un loc in lista pretentioasa a poetilor favoriti. Am strasnica impresie ca poezia lui Marius Tuca ar putea cruta "generatiile tinere" de boala contagioasa a necititului, de povara noii mode a gandirii cum ca "cititul este plictisitor". Poezia lui surprinde prin actualitate, prin ancorarea in imediatul cotidian, prin incarcatura emotionala perfect adaptata zilelor in care traim. Sunt sigura ca daca as scoate la imprimanta versuri de-ale lui Marius Tuca si le-as imparti aievea prin oras, as rade in nas tuturor celor care spun ca adolescentii nu se mai lasa sensibilizati in ziua de astazi de literatura.

Pentru cei sceptici, asemenea mie, luati si dumicati:

Nefericirea e free

Nefericirea e free
Ca tot ce e frumos şi dureros
Nu costă nimic, dar valorează
În timp şi în arhiva emoţiilor
A gândurilor ce ne străbat
De la un capăt la altul al minţii.

Nefericirea e free
De-aia n-o poţi cumpăra niciodată
Şi pentru ea n-ai nevoie de carduri
De conturi în bancă sau aur
E suficient sufletul, e de-ajuns inima,
Ele sunt primele vulnerabilităţi ale ei,
Ale eului, simplu şi definit.

Nefericirea e free
Căci altfel vreodată nu s-ar povesti
Despre suferinţele anotimpurilor
Şi fericirea ar străbate nestingherită
Graniţele şi lumea dintr-un piept în altul
Îmbrăcând contururile în ceaţa ei subţire şi diafană
Făcând din nimic totul şi totul din nimic.

Nefericirea e free
Şi cuprinde deopotrivă oameni mari şi copii,
Nefericirea e free
Nu ţine cont de religii şi seminţii
Nefericirea e free
Îmbracă toate formele între cer şi vii
Nefericirea e free
Îi încearcă pe cei mai buni noapte şi zi
Nefericirea e free
Ca o pasăre care zboară între a fi şi a nu fi.

Marius Tucă